Mihaela avea 47 de ani și, privindu-se în oglindă, simțea că timpul a trecut prea repede. Cu fiecare rid apărut pe frunte, își amintea de toate momentele dificile din viața sa. De aproape zece ani, lucra în străinătate, încercând să îi asigure un trai decent fiului său, care rămăsese acasă, în România. Plecase dintr-un sătuc uitat de lume, cu speranța că va reuși să ofere o viață mai bună. Dar, la fiecare plecare, inima ei se îndolia, lăsându-i un gol imens.
În timpul celor zece ani în care Mihaela a muncit la negru în diverse țări europene, a întâmpinat nu doar greutăți financiare, ci și pierderi emoționale. A fost nevoită să facă față morții prematură a mamei sale, acelei femei care fusese stâlpul său în copilărie. Mereu o suna din străinătate, dar nu a fost destul. Gândul că nu a fost acolo în ultimele clipe ale mamei îi frângea sufletul. Lacrimile îi curgeau adesea pe obrați, iar căldura cuvintelor ei nu apărea decât în vise, când își imagina că mama își ține copilul în brațe.
Mihaela a continuat să muncească din greu, îndurând singurătatea și dorul de casă. Când a reușit să adune suficienți bani, s-a întors în România cu planul de a deschide o mică afacere, un mic magazin de produse tradiționale, unde să vândă bunătăți din zona ei. A adunat resursele necesare și, cu ajutorul câtorva prieteni vechi, a reușit să își pună visul în practică. Era momentul să își recâștige identitatea, să redea comunității ceva din ce primise.
Dar drumul nu a fost lipsit de obstacole. Locația aleasă nu era cea mai bună, iar vânzările erau slabe la început. Mihaela a muncit fără încetare, a făcut mii de clienți fericiți cu produsele sale, dar totul părea să decurgă încet. A simțit din nou cum incertitudinea și frica își fac loc în viața ei, dar a ales să le ignore, să le transforme în motivație.
Într-o dimineață, în timp ce își aranja vitrina cu bunuri, a observat un grup de copii jucându-se în fața magazinului. Zâmbetele lor îi dădeau putere, iar energia pozitivă a comunității a început să îi reînvie speranța. Oamenii au început să vină din ce în ce mai mult la magazinul ei, iar vânzările au crescut. Mihaela a simțit că visul ei prindea viață, că munca ei, toate lacrimile și sacrificiile, nu fuseseră în zadar.
Astăzi, când își privește magazinul plin de clienți, Mihaela știe că a găsit, în cele din urmă, locul unde aparținea. Viața nu a fost ușoară, dar fiecare provocare a întărit-o. A învățat că, deși pierderile sunt greu de purtat, ele fac parte dintr-o poveste mai mare, o poveste despre curaj și speranță. Când se uită în oglindă, vede nu doar riduri, ci și un zâmbet plin de încredere, un simbol
