M-am născut într-un sat mic, unde drumurile erau din pământ și oamenii se cunoșteau pe nume. Copilăria mea a fost simplă: dimineți cu miros de pâine coaptă pe vatră, după-amiezi petrecute la câmp și seri în care lumina venea de la lampa cu gaz. Am făcut opt clase în școala din sat, iar mai departe nu am putut continua. Nu din lipsă de dorință, ci pentru că părinții mei nu își permiteau să mă trimită la oraș.
La 16 ani, am început să muncesc — ba la prășit, ba la animale, ba pe unde se găsea lucru. Învățam din mers orice meserie, iar asta m-a făcut să nu-mi fie teamă de muncă. Într-o vară, am plecat să lucrez la oraș, într-un mic atelier. Vezi continuarea………….