Locuința în Spania a devenit un bombă socială gata să explodeze. Dacă nu ați făcut-o deja.
În doar un an, prețurile de închiriere în Madrid și Barcelona au crescut vertiginos la niveluri care le depășesc pe cele de la Londra, Paris sau Roma. Sau, cu alte cuvinte, un scenariu care era de neconceput cu doar un deceniu în urmă.
Cu toate acestea, salariile rămân ancorate în partea inferioară a scalei europene: Un muncitor spaniol câștigă cu până la 20% mai puțin decât omologul său britanic, francez sau italian. Rezultatul este un decalaj tot mai mare între costul vieții și capacitatea reală de a plăti pentru acesta.
Piața imobiliară a încetat să mai fie un termometru economic și a devenit un sursa inegalitatii structurale. În cele două mari capitale ale țării, închirierea unui apartament mediu se apropie de 1.600 de euro pe lună, potrivit indicelui trimestrial de evoluție a prețurilor Spotahome.
Pe blogul somonului
Ayuso propune limitarea prețului terenurilor protejate pentru a promova locuințe la prețuri accesibile în Madrid. Acest lucru ar putea reduce interesul proprietarilor și dezvoltatorilor
Acest loc principalele orase spaniole printre cele mai scumpe de pe continentîntr-un context în care inflația abia ce încetează și salariile reale rămân stagnante.
Boom-ul închirierii și presiunea cererii
Cererea internă puternică și sosirea constantă de noi rezidenți – atât naționali, cât și străini – au crescut vertiginos prețurile în cele două metropole principale.
În ultimele două decenii, Madrid, Barcelona și Valencia au absorbit aproape 70% din creșterea populației țăriiconform Institutului Național de Statistică (INE).
La acest fenomen se adaugă ascensiunea inchiriere sezoniera sau pe jumatate de sejurcare oferă contracte flexibile și pe termen scurt.
Acest model, conceput inițial pentru studenți sau lucrători aflați în mobilitate internațională, a ajuns să debordeze piața tradițională. Concurență între rezidenți locali și profile internaționale cu putere de cumpărare mai mare a tensionat și mai mult oferta, provocând creșteri record.
Între timp, marile capitale europene încep să-și stabilizeze prețurile. Londra înregistrează o scădere a 5% de la an la ancade Dublin a 6% și Viena a 10%în timp ce Paris și Bruxelles mențin creșteri de 16%, respectiv 13%. Spania, însă, înoată împotriva curentului: piața rămâne fierbinte și în expansiune, cu creșteri notabile în Alicante (+15%), Malaga (+14%) și Granada (+6%).
Madrid și Barcelona la cote istorice
Capitala Spaniei și Barcelona și-au consolidat poziția de cele mai scumpe piețe din țară. În Madrid, chiria medie pentru un apartament a crescut cu 13,5% de la începutul anului 2024, în timp ce în Barcelona a 8,5%. Media națională este deja în jur de 1.600 de euro pe lună, o cifră inaccesibilă pentru majoritatea tinerilor lucrători.
Piața de închiriere a camerelor reflectă o situație similară. Madrid a cunoscut o creștere de 20%trecând de la 500 la 600 de euro pe lună, în timp ce Barcelona conduce cu o medie de 620 de euro pe cameră.
În comparație, o cameră într-un cartier de la periferia Parisului costă 610 de euro, la Londra 580 și la Roma 550. Contrastul cu salariile medii europene agravează problema: salariul brut în Spania (2.716 euro pe lună) este mult sub cel francez (3.555 euro), italianul (2.729 euro) și britanic (peste 2.729 euro)1.
Cartiere exclusive și prețuri scăpate de sub control
Raportul arată că Cele mai scumpe cartiere din Madrid și Barcelona au depășit chiar zonele premium din Londra, Paris sau Roma.
În capitală, Recoletos se află în fruntea listei cu un preț mediu de 3.125 euro pe lunăCu 12,8% mai scump decât Sant Gervasi-Galvany, cel mai exclusivist cartier din Barcelona.
Reevaluarea a fost deosebit de intensă la Barcelona. Fort Pienc și-a crescut vertiginos prețurile cu 34,2% în doar un anajungand la 2.225 euro pe luna pentru un apartament. Ele sunt urmate de Santa Eulàlia (+23,1%) și Poblenou (+21,9%).
Pe blogul somonului
Ministerul Locuinței abia își execută bugetul, deși este foarte mic: în Spania am uitat cum să construim cantitate
În Madrid, creșterile sunt și ele amețitoare: Nueva España (+30,3%) și El Viso (+273%) își consolidează dominația asupra cartierelor de lux.
Aceste cifre plasează cele mai exclusiviste zone ale Spaniei la nivelul cartierelor europene precum Campo Marzio din Roma (2.800 euro) sau Vaugirard din Paris (2.184 euro).
Cu toate acestea, Cea mai revelatoare comparație este cea a efortului economic: o persoană din Madrid sau Barcelona își dedică mai mult de 45% din salariul net pentru chirie, în timp ce la Paris sau Londra procentul este în jur de 30%.
Contraste regionale și reajustări în curs
Harta de închiriere nu este uniformă. Unele zone încep să înregistreze scăderi pronunțate. În Madrid, cartierele de Adelfas (-23,6%), Almenara (-19,6%) și Chopera (-19,6%) arată o frână la escaladarea prețurilor. În Barcelona, Camp de l’Arpa del Clot (-22,2%) și Les Corts (-21,0%) Ei urmează aceeași tendință.
Valencia, pe de altă parte, menține o stabilitate excepțională, cu o variație maximă a -7,7% în cartierul L’Olivereta. Orașul a devenit o alternativă viabilă la presiunea imobiliară a axei Madrid-Barcelona, în timp ce Londra sau Berlinul prezintă corecții mult mai blânde, printre 0% și -6%.
Un decalaj care amenință sustenabilitatea urbană
Locuințe în Spania a devenit principalul factor al inegalităţii între generaţii şi teritorii. Cu prețuri care le depășesc pe cele ale marilor capitale europene și cu salariile care rămân stagnante, orașele mari se confruntă cu o expulzare progresivă a claselor de mijloc.
Creșterea chiriilor turistice, deficitul de locuințe publice și lipsa măsurilor structurale au transformat locuințele într-un bun de lux. 45% dintre chiriașii urbani își alocă deja mai mult de jumătate din salariu pentru chirieo cifră pe care OCDE o consideră nesustenabilă pentru echilibrul economic al gospodăriilor.
Dezechilibrul dintre venituri și prețuri afectează nu numai calitatea vieții, ci și competitivitatea economică a orașelor.