Elena a muncit douăzeci de ani în Spania, îngrijind bătrâni și copii, lăsând în urmă un trai mai bun în România pentru un vis de neîmplinit. Viața a fost grea, dar a reușit să-și adune bani pentru a-și construi un viitor pentru fiica ei, care a crescut departe de ea. Copilul o suna des, dar dorul nu se stinge cu simple cuvinte.
La patruzeci de ani, un vânt al schimbării a lovit-o: partenerul său a decis că nu mai vrea să continue, iar Elena s-a trezit brusc singură, într-o lume străină. În ciuda durerii, a continuat să muncească din greu, având mereu în minte zâmbetul fiicei sale care o aștepta acasă.
După ani în care a pus deoparte fiecare bănuț, Elena a decis să se întoarcă în România, sperând că își poate reconstrui viața de la zero. A stat la o mătușă, a căutând locuri de muncă, dar fiecare ușă închisă îi punea la încercare optimismul. Greutățile erau mari, dar în fiecare dimineață își promitea că nu va renunța.
Într-o zi, după multe aplicări, a primit un telefon: o firmă căuta o femeie cu experiență și Elena a fost aleasă. A simțit cum visele ei încep să prindă contur din nou.
Cu fiecare pas pe care îl face, Elena își reamintește că viața este plină de provocări, dar și de oportunități. Ea știe că, indiferent de greutăți, speranța va fi mereu lumina care îi va călăuzi pașii înainte.
